Realizat după banda desenată eponimă, Persepolis combină în mod interesant povestea complexă a unei lumi care intră în contact cu o altă lume şi desenul destul de sobru, epurat parcă de anecdoticul care se revarsă din istoria personajului principal, Marjan. Cine este Marjan? La vîrsta de opt ani o astfel de întrebare este puţin concludentă, important este cine vrea să fie Marjan, nimic altceva decît un profet care să salveze lumea pentru că în mod cert ea are nevoie să fie salvată. Dacă personajul este un copil, apoi o adolescentă şi o femeie la urmă, în schimb povestea este adultă şi tragică şi comică. Copilăria lui Marjan se intersectează cu evenimentele tumultuoase care au loc în Iran, începînd cu anul 1978: revoluţia şi izgonirea Şahului, instaurarea unei Republici islamice şi a unui regim totalitar impregnat de fanatism religios, războiul cu Irakul cu sute de mii de victime inutile şi de o parte şi de cealaltă. Marjan face parte dintr-o familie de oameni paşnici, de intelectuali care posedă acel preţios bun-simţ în situaţiile de criză, iar Marjan se vede confruntată cu suspiciunile, cu dezamăgirea lor, cu idealurile umaniste, care-şi probează inconsistenţa odată ce la putere se instalează un regim autoritarist mai draconic decît cel al şahului. Povestea nu este necunoscută pentru cetăţenii Europei Centrale şi de Sud-Est care au cunoscut farmecul prefacerilor revoluţionare, cu deportări în masă, cu delatori harnici şi zelatori pe măsură, cu victime naive pe altarul idealurilor omului nou, cu intransigenţe şi cotcodăceli isterice etc. Insurgenţa are farmecul ei, ea se desfăşoară în spaţiul muzicii, Bee Gee, Iron Maiden, Michael Jackson ale căror discuri se obţin pe sub mînă, iar pe tricoul fetiţei se află imprimat deviza, "Punk is not ded" ceea ce valorează tot atît cît Manifestul Partidului Comunist al lui Marx. Consumerismul american minează eficient cuceri