- Cultural - nr. 240 / 7 Decembrie, 2007 Vestea lichidarii Librariei "Romulus Guga", aparuta ca un zvon venit de niciunde, incepe sa se concretizeze mai repede decat am fi crezut. Credeam ca acest lacas de cultura (nu numai de comercializare a cartii!) este element de perenitate, ca Palatul Culturii, Teatrul National sau Turnul Franciscanilor etc. Nu ma gandeam ca va disparea ca orice vis frumos. Sunt un om simplu care de multe ori imi cautam (deseori am si gasit-o) linistea si, mai ales, relatia cu cartile in libraria amintita, simbol al acestui gen de institutie culturala pentru orasul si judetul nostru. Am participat la multe lansari de carte, prezentate doct de mari specialisti in domeniu, plecand de fiecare data cu un volum in mana. In scurt timp, acest obiectiv va disparea. Uneori incerc sa inteleg motivatia principala: aceea ca nu aduce profit! Poate ca nu aduce suficient profit, pentru ca este imposibil ca, la volumul desfacerii, al activitatilor culturale desfasurate, sa se lucreze in pierdere. Dar cel mai mare profit a fost, si sper sa mai fie, satisfacerea nevoilor spirituale ale unui mare numar de oameni cu cele mai variate niveluri de pregatire, specializari si cultura. Goana dupa arginti multi, grei si, mai ales, castigati repede, cu eforturi putine, este, se pare, baza dezvoltarii capitalismului salbatic (cand se va domestici, oare?) de la noi. Nu exista moralitate, nici scrupule: se "rade tot" ce nu aduce profit imediat. Nu cu patronul librariei am eu principala problema. Omul face orice doreste cu bunul sau. Asa o fi, dar cum a ajuns ca bunul nostru sa devina doar al lui? Prin ce mecanisme diabolice? Ce au facut onorabilii nostri alesi? Nu s-au gandit ca, in afara de drumuri, borduri, trotuare, avem nevoie si de putina carte? Dar onorabilii diriguitori ai culturii, care beneficiaza de un trai bun pe o parte din darile noastre, ce au facut? In multe