Actualitatea lui E. Lovinescu

O iniţiativă demnă de semnalat a revistei APOSTROF este aceea de a publica, în nr. 10/2007, intervenţiile participanţilor la Simpozionul E. Lovinescu organizat de Filiala Cluj a U.S.R. Simpozionul a fost prilejuit de apariţia volumului Confesiunile unui critic în îngrijirea lui Ion Simuţ (Editura I.C.R.), un eveniment editorial care ar fi meritat mai multă atenţie. Irina Petraş, în deschiderea discuţiei, observa că "multe din problemele pe care Lovinescu şi le punea în vremea lui sunt valabile şi azi". Reluând ideea, Ion Simuţ consideră că în contextul actual de "instabilitate a valorilor" modelul lovinescian poate oferi "puncte de sprijin", propunând un model moral şi formulând un îndemn la păs­tra­rea spiritului de independenţă . ("Lovinescu căuta independenţa instituţională considerându-se el însuşi o instituţie"). Ştefan Borbély vorbeşte despre "fondul existenţial" al criticii lui E. Lovinescu, spre deosebire de critica altora care "pornesc de la premisa uitării vieţii". Aurel Sasu vorbeşte şi el despre "adaosul sufletesc" perceptibil în critica lovinesciană, arătând că această "atitudine mai mult decât confesivă evoluează pe măsură ce se apropie de evenimentele de după 1940 şi pe măsură ce se apropie de anul morţii". Marta Petreu revendică pentru Clujul intelectual statutul de legatar al lovinescianismului şi maiorescianismului, prin "lunga istorie a Echinoxului" care o continuă pe aceea a cerchiştilor formaţi "în inte­rio­rul universităţii clujene". Ion Pop s-a referit în intervenţia sa la ecourile în actualitate ale "revizuirilor" lovinesciene în care trebuie să vedem "o marcă de vitalitate şi de productivitate". Mircea Popa a evocat contribuţia decisivă a lui E. Lovinescu la "modernizarea literaturii române", scoasă din "climatul creat de Sămănătorul ". Marius Jucan a considerat că "suntem într-o continuitate