A devenit deja o tradiţie a sărbătorilor. De câţiva ani, în fiecare decembrie, rubrici precum cea de faţă ne informează că Moş Crăciun, sub forma consumeristă pe care o vedem peste tot, A devenit deja o tradiţie a sărbătorilor. De câţiva ani, în fiecare decembrie, rubrici precum cea de faţă ne informează că Moş Crăciun, sub forma consumeristă pe care o vedem peste tot, este un personaj Coca-Cola. Roşul heraldic al brandului a trecut în haina moşului, care până atunci fusese fie verde (ca a spiriduşilor), fie maronie (ca a pieilor de animale), fie bălţată în nuanţele iernii - în funcţie de folclorul fiecărei naţiuni.
Cu timpul, înfăţişarea Moşului devine tot mai strict normată, sub influenţa publicităţii. Cine se apucă să-l reprezinte azi pe Santa Claus trebuie să respecte un adevărat set de reguli corporatiste: barba albă şi pufoasă, cureaua lată, sacul până peste curea şi, bineînţeles, haina de un roşu Coca-Cola.
La sanie nu mai are iepuraşi sau ponei, ci reni, număraţi pe inventar, dintre care unul neapărat cu nasul roşu (evident, roşu Coca-Cola)... Dacă performează actoriceşte, Moşul trebuie să îşi facă intrarea cu un mare şi voios ho-ho-ho, dar atenţie: într-un mod care să nu-i sperie pe copii (mai nou este îngăduit şi ha-ha-ha, la recomandarea pedopsihologilor). Gata şi cu ezitările asupra reşedinţei lui Moş Crăciun: nu e în Alaska sau la Polul Nord geografic, ci într-o localitate din Laponia, la o adresă unde chiar se primesc scrisorile copiilor din toată lumea.
Rubricile de curiozităţi ne dezvăluie şi o teribilă confuzie mitologică: clasicul Santa Claus, cel cu barbă, sac şi reni (şi roşu Coca-Cola) îl are ca prototip pe Moş Nicolae! Ce ne facem!? Întoarcem transporturile cu figurine de ciocolată care îl întruchipează pe Moş Nicolae cu potcap şi sceptru de episcop? Comercianţii ne conving să nu stricăm tradiţia.
Pe 6 decembrie, Moş N
