Intr-o scrisoare oficiala din 22 octombrie 1909, oficialul J. Allan era imputernicit sa-i comunice lui Mihail Sutzu alegerea sa, in seara anterioara, ca membru activ al Societatii Numismatice Regale din Marea Britanie.
In scurta biografie a lui Mihail C. Sutzu (1841-1933) publicata in 1947 de Corneliu Secasanu, pe atunci conservator al Muzeului Bancii Nationale a Romaniei, revenea mai concret informatia pe care o nota in februarie 1908 Raymund Netzhammer despre numismatul roman: "Mihail C. Sutzu se tragea dintr-o familie veche originara din Epir. O.G. Leca, in Familiile boieresti romane, afirma ca familia Sutzu dateaza din timpul lui Mahomed al II-lea" (1451-1481).
Mihail Sutzu si-a facut studiile la Paris. A urmat mai intai Liceul Imperial Bonaparte (1859), la clasa de retorica, devenind laureat in istorie si geografie. A intrat apoi la Scoala Centrala de Arte si Manufacturi, unde a obtinut cu succes diploma de inginer civil. Inca de atunci, afirma un alt biograf al sau nu mai putin ilustru, Constantin Moisil, era totodata inclinat catre studiul antichitatilor, fiind un admirator al clasicismului, dar si al artelor in general, pana la cele moderne inclusiv. Avea totodata o fire activa si optimista, cu pasiune pentru sport, calatorii si vanatoare.
Tot Constantin Moisil aminteste ca, intors la Bucuresti, Mihail Sutzu s-a alaturat cercului de amatori si colectionari de antichitati deja format in jurul batranului arheolog si numismat Nicolae Mavros. Colectia acestuia, precum se stie, impreuna cu aceea a banului Mihalache Ghica, a constituit nucleul primelor fonduri ale Muzeului National de Antichitati din Bucuresti, intemeiat deja din anul 1834 si inglobat in 1956 in Institutul de Arheologie al Academiei Romane. Asa a inceput de fapt si pasiunea nu doar pentru colectii, ci si pentru studiul lor a lui Mihail Sutzu, desigur mult incurajata de c
