Cea mai interesanta calitate artistica a regizorului Alexandru Solomon este viziunea sa creativa asupra filmului documentar, pe care incearca permanent sa-l scoata din formula invechita a bine cunoscutelor productii practicate in Romania intr-o anumita perioada (reduse, de fapt, la imagini terne, dublate de o voce rostind un text de propaganda), care au indepartat aproape complet publicul de genul documentar. Ca el poate fi de-a dreptul pasionant au aratat-o nu doar controversatele si incitantele filme ale lui Michael Moore, ci chiar titlurile anterioare din filmografia lui Alexandru Solomon: Marele jaf comunist, Clara B., Franzela exilului - din pacate, distribuite insuficient sau deloc pe ecranele noastre, in contrast cu aprecierea de care s-au bucurat in Europa. In cazul particular al lui Cold Waves (tradus la noi destul de putin expresiv in comparatie cu metafora titlului original), meritele regizorale tin nu doar de selectia inteligenta, operata intr-un material filmat care se intinde pe parcursul a 100 de ore, ci si de latura sentimentala a unui asemenea demers. Pentru romani, Radio Europa Libera a reprezentat un fenomen, o punte de rezistenta morala in timpul comunismului, iar filmul lui Alexandru Solomon nuanteaza tocmai aceasta perspectiva. Dincolo de uluitoarele intamplari din culisele postului de radio, pe care spectatorii romani le cunosc mai mult sau mai putin (in functie si de generatia din care fac parte), dincolo de amanuntele tragice sau uneori amuzante povestite de fostii redactori ai postului, Cold Waves portretizeaza, evident subiectiv si, categoric, cu talent, un fenomen. Astfel se poate defini tabloul imaginar a milioane de oameni aflati intr-un regim opresiv, ascultand acelasi post de radio, ce semnifica pentru ei nu doar o forma de divertisment ori o sursa de informatie, ca orice post de radio obisnuit, ci singura modalitate de-a spera int