În zilele cînd de la Roma venea vestea oribilei crime semnate de cetăţeanul european de origine română şi etnie rromă, Mailat, care a atras atenţia asupra României mai mult decât orice brand de ţară, mişcînd presa scrisă, vizuală şi audio, politicieni şi simpli cetăţeni italieni, ca într-un arsenal ce trebuia să se lase cu decimarea naţiei române, am primit de la Centro Editoriale e Librario şi de la Universita della Calabria din Italia două cărţi ce aveau ca obiecte de studiu parte din operele lui Mihai Eminescu şi Petru Creţia. Şi, uimit de situaţia creată de acel incident ce ascundea în el efectele integrării noastre în Uniunea Europeană mai întîi cu mizeriile conaţionalilor noştri, mi-am zis că, de fapt, realitatea identificării identităţii noastre în lumea civilizată este cu totul şi cu totul alta. Tot în acele zile, Ana Blandiana obţinea un premiu tot în Italia. Alte şi alte evenimente de acest fel se derulau ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat, deşi sunt convins că în culisele acestor mari evenimente culturale se discuta printre uşi şi dinţi despre noua imagine ce-a ieşit pe obrazul integrării noastre ca un buboi care a erupt şi a scos la iveală şi în Italia, ca de altfel şi la noi, cele două lumi care coabitează, dar nu pot conviva, nu pot sta la aceeaşi masă, pentru că se folosesc de cu totul alte limbi în cadrul aceluiaşi lexic, vocabular, de alte moduri de percepere a realităţii imediate şi a realităţii de fond, cea perenă, din care ies, cu toate ostilităţile politice şi de masă, valori ce exprimă adevăratele identităţi naţionale, cum ar fi, în acest caz, Eminescu şi Petru Creţia, ori Dante şi Umberto Eco, să zicem.
Primind cele două cărţi, mi-am zis, hait, iată un dublu "atac" italian la două valori ale culturii române, fiind sigur că între copertele celor două cărţi se însumează studii de sobrietate universitară, reprezentative şi absolut valoroa
