Cuplete, muzică, balet, acrobaţii - acestea au fost începuturile teatrului de ieri, teatrul de revistă, de dinaintea celui de-al doilea război mondial. La localurile lui Stelian Antonescu, la Boşca, la Belle-Vue, trupe restrânse încercau să se afirme. Încântau cu muzică, balet, cuplete, acrobaţii. Erau începuturile teatrului de revistă. Mai târziu, prin 1937, după modelul Bucureştiului, în cinematografele craiovene îşi făceau apariţia trupe care prezentau în pauze programe de divertisment. „Mai întâi, la cinematograful Select, al cărui patron era italianul Serafimi, apoi la Rio, proprietatea unui anume Tomescu (lângă bodega Paşa). Trupe improvizate, în special cu nume de bufonade. La Serafimi au jucat însă şi trupe bine închegate: mai întâi trupa lui Traian Moraru, restrânsă ca număr, dar cu texte de bună factură scrise de A. de Herz (directorul teatrului craiovean) şi Scarion (părintele plăcutei şi distinsei actriţe de mai târziu Chira Scarlat)“, scriu, în „Craiova, mon amour“, Constantin Gheorghiu şi Alexandru Firescu. Erau trupe cu artişti deosebit de talentaţi care ridicau publicul în picioare, creând o atmosferă plăcută. Unii dintre ei aveau mare priză la public: Elena Moraru (adevărat cap de afiş), Toni Vişan, Janot Marinescu, Petre Dragu, pentru ca mai târziu cap de afiş să devină Tase Tălpăşanu în „Coana Manda la moartea lui Tudorică“, „Manda în Carnaval“, „Manda la balul primăriei“. Succesul nu întârzia să apară, actorii, în decoruri impresionante pentru acele vremuri, cu ţinute de spectacol din care nu lipseau fracul şi rochia de seară, dar şi jocul de scenă făcând ca admiraţia publicului să crească la fiecare reprezentaţie.

De la „Fata din Alabama“ la „O seară la Cărăbuş“ O încercare reuşită de teatru de revistă, cu adevărate stagiuni permanente, a fost cea de la Teatrul „Lumina“, al comunităţii evreieşti, trupă condusă de Mandy Penchas. „Prima