PUNCTUL PE EI
Ultimele două meciuri din optimile Cupei Romăniei au reprezentat cel mai convingător raport despre starea naţiunii noastre fotbalistice. Am privit meciul FC Braşov - Oţelul Galaţi, am privit meciul Unirea Urziceni - Steaua, am privit ambele meciuri şi nu-mi venea să cred că romănaşii noştri sunt capabili de atăta sinceritate. Nu-mi venea să cred că vor fi arbitri, jucători, antrenori şi preşedinţi de cluburi care să dezvăluie publicului, fără nici un fel de reţinere, superlativul absolut al imposturii.
PUNCTUL PE EI
Ultimele două meciuri din optimile Cupei Romăniei au reprezentat cel mai convingător raport despre starea naţiunii noastre fotbalistice. Am privit meciul FC Braşov - Oţelul Galaţi, am privit meciul Unirea Urziceni - Steaua, am privit ambele meciuri şi nu-mi venea să cred că romănaşii noştri sunt capabili de atăta sinceritate. Nu-mi venea să cred că vor fi arbitri, jucători, antrenori şi preşedinţi de cluburi care să dezvăluie publicului, fără nici un fel de reţinere, superlativul absolut al imposturii.
Steaua a reuşit la Urziceni o victorie zdrobitoare impotriva performanţelor sale trecute. A umilit fotbalul, şi-a umilit suporterii şi, paradoxal, a ingropat in tristeţe antrenorii ambelor combatante. Pentru că nici Lăcătuş, şi nici Dan Petrescu nu puteau privi nepăsători cum nişte lepădături deghizate in fotbalişti batjocoreau blazonul sub care ei au făcut carieră.
Mulţi comentatori s-au grăbit să afirme că Steaua mărşăluieşte pe calea pierzaniei. Dimpotrivă, eu cred că Steaua se află pe drumul cel bun. Pentru că eşecurile convingătoare vor determina, probabil, acţiuni radicale. Locul trebuie mai intăi curăţat fără milă. Iar in locul epavelor preţioase, care de indată ce au intrat in vestiarul Stelei s-au şi crezut mari fotbalişti, trebuie să fie aduşi oameni. In primul rănd oamen
