CHESTIUNEA ZILEIIn 2007, Romănia a reuşit un onorant loc patru intr-un sondaj ce constată starea corupţiei in UE. Compania este fericită, podiumul mitei fiind ocupat de Macedonia, Kosovo, Albania.
CHESTIUNEA ZILEIIn 2007, Romănia a reuşit un onorant loc patru intr-un sondaj ce constată starea corupţiei in UE. Compania este fericită, podiumul mitei fiind ocupat de Macedonia, Kosovo, Albania. O treime din romăni cred că fără mită poţi să te spănzuri, că nu pupi nimic de la viaţă. Exemplele vii nu lipsesc. Ieri, un comisar de la poliţia rutieră a fost prins luănd şpagă. Vă daţi seama căţi dătători de şpagă conduc ca dracuâ pe şoselele patriei! Dar şi căţi "primitori" fac legea pe aceleaşi şosele!
Scandalul procurorilor-şefi bănuiţi de aranjarea concursului de promovare ilustrează fidel apetenţa unor concetăţeni pentru corupţie. Deopotrivă a unora care dau şi a unora care iau. O treime din populaţie. O treime care dă şi una care ia. E vorba despre un consens ce face din şpagă virtute naţională. Cănd un procuror-şef pune botul la corupţie, justiţia din ţara respectivă e pe cale să-şi atingă idealurile de justiţie. Neagră. Existănd o economie neagră, viaţa a născut echitabil şi justiţia de aceeaşi culoare, care să-i acopere necesităţile. Procurorul-şef care dă mită ca să-şi implinească aspiraţia spre un scaun foarte inalt, el trudeşte intr-o ramură productivă a economiei. Lucrează pentru şpăgile viitoare. Oricăt eşti de naiv şi crezi ca orbetele in justiţie, tot pricepi că dacă un procuror descurcăreţ dă 30.000, 40.000 sau 50.000 de euro pentru a afla subiectele concursului, postul acela, aflat la moţul Parchetului, produce. La urma urmei, dacă democraţia costă, justiţia de ce ar fi moca? Procurorii şpăgari deci n-or să recunoască in ruptul capului că, in cazul lor, e vorba despre corupţie. Ci despre o investiţie. Dai 30.000, 40.000 sau 50.0
