In loc sa gaseasca solutii de rezolvare a crizei din Copou, conducatorii si actionarii Politehnicii joaca "magarusul" cu Ionut Popa la mijloc. Cind s-a vindut echipa de fotbal a Iasului catre un trio de investitori privati, multi erau aceia care spuneau ca numai lapte si miere va curge la vale dinspre Dealul Copoului. Formula era promitatoare si simpla ca in miutele din curtea scolii: un virf impins, Zapodeanu, plus doi inchizatori, care puteau fi oricind schimbati pe foaie, in functie de sistemul de joc adoptat. Mai era pe foaia de arbitraj si al patrulea jucator, actionar minoritar, dar pe post de play-maker. Este vorba, desigur, de alesul urbei (de care Politehnica se poate zice ca depanda) si rolul sau de conducator de joc este certificat de toate gurile, si rele, si bune. Intr-adevar, se stie ca in perimetrul Copoului fotbalistic nu misca nici o frunza, nu biziie nici un tintar, nu tiriie nici un greier si nu miauna nici o pisica fara stirea (si aprobarea) play-maker-ului Gheorghe Nichita. Ultimele vesti certifica faptul ca unul dintre "inchizatori", Constantin Comanescu, a cerut singur schimbarea, pentru ca ar fi vrut mai multa libertate in joc. La nici o luna dupa maritisul Politehnicii, microbistii incearca, in zadar, sa savureze mierea amestecata cu lapte care curge din Copou si simt doar gust de fiere amestecata cu extract de cucuta. Meciul Poli - Otelul, in care fotbalistii ieseni au avut puterea psihica de a remonta un start lamentabil, a instaurat domnia Regelui Haos la Politehnica. Nimeni nu se mai intelege cu nimeni. Virful Ioan Zapodeanu arata cu degetul spre play-maker-ul Nichita, si invers. Primul nu vrea sa fie papusa Muppets, ci Gigi Becali. Al doilea, cu restul problemelor urbei rezolvate, tine mortis sa-si arate muschii la echipa. Rolul investitorilor este sa pompeze bani la echipa, rolul play-maker-ului este sa ia decizii. Unul dintre inchizato