ROMĂNIA CA O TELENOVELÃ
Miting la Sala Palatului. Un partid işi lansează oferta electorală. A inceput campania. In holul mare, populat pe vremuri de activişti veniţi din provincie, cu o seară inainte, mahmuri, acum, după ce toată noaptea, la hotel, băuseră turţ şi măncaseră slănină cu ceapă, se foiesc delegaţii din ţară.
ROMĂNIA CA O TELENOVELÃ
Miting la Sala Palatului. Un partid işi lansează oferta electorală. A inceput campania. In holul mare, populat pe vremuri de activişti veniţi din provincie, cu o seară inainte, mahmuri, acum, după ce toată noaptea, la hotel, băuseră turţ şi măncaseră slănină cu ceapă, se foiesc delegaţii din ţară. Diferiţi doar niţel de foştii activişti. Poartă căciuli de jder nou-nouţe. Vorbesc la mobile. Se invărt de colo pănă colo, cu pantalonii boţiţi şi pantofii nelustruiţi, emoţionaţi că trec pe lăngă ei vedetele pe care le-au văzut la televizor. De o parte şi de alta a scării, ca nişte lumănări cu pulpe, se inşiră junele de la o firmă de hostess. Sunt fete zdravene, sănătoase, aduse din Moldova de sus, examinate in prealabil după criteriul junincilor: stomac sănătos, dinţi tari şi albi, pulpe vănjoase, digestie de locomotivă Diesel, minte căt mai puţină.
La finele cătorva luni de şcoală, in care au invăţat să se spele pe dinţi şi la părţile ruşinoase, să-şi schimbe zilnic rufăria, dar mai ales să nu deschidă gura, au fost puse la lucru. Ca şi la Congresul ăsta, sunt aduse cu microbuzul, işi imbracă uniforma verzuie, gen frunză de copac in buza primăverii, fustă scurtă mai mult decăt scurtă, chiloţi Tanga albi, pantofi cu tocul inalt, bluză de mătase subţire, binevoitoare cu sănii lăptoşi. Aşezate de o parte şi de alta a unui culoar (la intrare, la urcarea scărilor), au misiunea precisă, de la care nu se pot abate decăt cu pericolul de a-şi pierde slujba, să stea drepte, să surădă prosteşt
