Prima oară am zărit-o la colţul dintre Chartres şi Ursuline. Era o coloană de vreo doi metri jumătate, un soi de urnă cu aspect funerar, neagră şi canelată. În vîrf se afla o ţepuşă care părea că aşteaptă capul vreunui necredincios. La început, Laura şi cu mine am trecut pe lîngă ea fără să o băgăm în seamă, crezînd că este vreun stîlp electric neterminat, aidoma chestiilor ălora urîte semănate de-a lungul drumului către aeroport. Apoi ne-am luat seama. Chestia zumzăia. Ne-am întors din drum şi ne-am mai uitat o dată şi cu siguranţă nu era un stîlp de electricitate. Întîi de toate, era cu siguranţă terminat şi, apoi, zumzăia tot timpul şi vibra. Am încercat să-i ghicim rostul. "Trebuie să fie vreun echipament din ăla de Internet gratuit în tot oraşul, de ni l-au promis după Katrina" - a zis Laura. "Sau poate un vibrator giGantic." E o optimistă (uneori)! "Ba arată mai degrabă ca un echipament al NSA-Homeland Security care trage cu urechea în French Quarter, să se asigure că nu unelteşte nimeni să-l omoare pe Bush. Ştii că Lee Harvey Oswald a locuit pe-aproape, nu?" Laura a rîs. "Eşti paranoic - spuse -, dar nu e vina ta. Ai crescut în România."

Ceva mai tîrziu m-am întîlnit cu Nick, un prieten de-al meu din French Quarter. "Chestia aia de la Chartres cu Ursuline, ce-o fi?" Nick habar n-avea. Ne-am dus să ne uităm la ea. Încă mai zumzăia şi tot părea că aşteaptă să tragă în ţeapă o căpăţînă. "Cu siguranţă e vreun echipament de comunicare" - opină Nick. A adăugat: "Poate e pentru Internetul ăla gratis de l-au promis oraşului după furtună." Eu m-am avîntat să sugerez că poate fi vreun stîrpitor de termite de Formosa, menit să avertizeze lighioanele să se ţină departe de Quarter. "Ha, ha - rîse Nick - asta-i tare! Aruncă dezinsecţia în faliment!"

Am lăsat-o cum a căzut. Cîteva zile mai tîrziu, am mai văzut una. Asta era pe Royal Street, chiar în spatele