(restul data viitoare)

Sistemul politic parlamentar vs prezidenţial. Constituţia din 1991 ne-a cadorisit un sistem mixt, cu un preşedinte ales de popor şi cu suficiente competenţe ca să devină "jucător", dacă doreşte. Lupta dintre palate este o constantă a vieţii politice, ca bărbieritul în viaţa cotidiană. Nota bene, nici preşedintele "bărbos" nu a fost o excepţie! Sistemul nu cred că se va schimba în curînd. Modificarea Constituţiei necesită un dublu consens: atît al unei majorităţi parlamentare consistente, cît şi al opiniei publice. Ne-ar trebui fie un preşedinte deosebit de popular, cu o majoritate absolută a susţinătorilor săi în Parlament, pentru instaurarea unui sistem prezidenţial, fie un preşedinte în cădere liberă în timpul exercitării mandatului, coroborat cu un Parlament credibil, doritor de a-şi asuma întreaga răspundere politică. Condiţii greu de îndeplinit. Rămînem cu dilema şi pe mai departe.

Stat centralizat vs descentralizat. Cum cineva încearcă impunerea unui proiect de descentralizare mai coerent (regionalizare, federalizare), primeşte o lovitură în cap, prin invocarea art. 1, al. 1 din Constituţia României: "România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil". Am fi nedrepţi dacă nu am consemna adoptarea, cu timpul, a unor măsuri legislative descentralizatoare. Mă gîndesc la sistemul autonomiei locale, scăderea puterii prefectului şi creşterea importantă a ponderii impozitelor care rămîn la dispoziţia autorităţilor locale. Regiunile de dezvoltare au rămas încremenite în situaţia de "regiuni statistice", deşi nevoile concrete ale populaţiei, cît şi oportunităţile europene ar fi impus de mult crearea unor "regiuni administrative", constituite prin voinţa locuitorilor unor zone cu probleme asemănătoare şi cu competenţe de reglementare şi administrare proprii. Cu ocazia modificării Constituţiei din 2003, în mod