● Thierry Lodé, La guerre des sexes chez les animaux, Odille Jacob, Paris, 2006.
Nu ştiu dacă e surprinzător faptul că unele dintre cele mai interesante observaţii asupra comportamentului uman provin din zona celor interesaţi de etologie (de exemplu: Konrad Lorenz, Desmond Morris, I. Eibl-Ebesfeldt).
Studierea vieţii sociale observate în lumea animală a pus în evidenţă îndeajuns de multe elemente pentru a se putea vorbi, fără ghilimele, de o cultură animală. O serie întreagă de comportamente dezvoltă o complexitate care depăşeşte reacţia instinctuală, favorizînd o dublă adaptare, faţă de mediu şi faţă de grup. Complicate şi surprinzătoare, aceste trăsături pot funcţiona ca elemente de reper, în încercarea de a înţelege misterioasa natură umană. Se ştie, nucleul nerezolvat al acestei problemei este raportul între ceea ce este înnăscut şi ceea ce este dobîndit. Unde căutăm explicaţia unui comportament uman? În genele moştenite sau în educaţia primită? Ce înclină în mod hotărîtor balanţa? Natura sau cultura?
Înainte de a înţelege (cît de cît) cele două componente, şi cu atît mai puţin raporturile dintre ele, mulţi se grăbesc să eticheteze diverse comportamente ale semenilor noştri cu implacabila formulă: "Contra naturii!". Numeroase aspecte ale sexualităţii beneficiază de această caracterizare ce se vrea nu doar infamantă, ci şi de o autoritate ce nu tolerează dubiul. Termenii opoziţiei se redefinesc, se radicalizează. Naturii (pure) i se opune cultura (coruptă), în ipostaza perversiunilor.
Cartea semnată de profesorul Thierry Lodé, specialist în biologia evolutivă, i-ar putea pune pe gînduri pe toţi cei care cred că un larg evantai de comportamente cu reputaţie sulfuroasă ar fi de negăsit şi de neimaginat în natură, în lumea animalelor.
Punctul nodal al sexualităţii animale este lupta pentru controlul reproducerii. Pe lîngă disputele
