Şi-a revărsat asupra elevilor dragostea pe care nu a putut-o oferi unui copil de-al său. A şlefuit numeroase talente, voci tinere afirmate in lumea muzicală. Destinul ei tragic este acoperit cu recunoştinţa unei generaţii. ⢠VIDEO
â Telefonul i-a vestit moartea â In Dumbrava minunată â Orizonturi roşii şi tulburi â O elevă cum n-a mai fost â Despărţire fatală... â Colege de catedră â O profă de nota zece â Doamnele â Intre două lumi â Fericirea lor â Dar din dar⦠â Folder de aur â Memorie colectivă â Floarea â Cu ochi de copil â Steaua căzătoare â S-a acoperit cu sufletul â Ofrande pentru ea
N-o plangeţi!
N-a apucat să lase in urmă un palmares impresionant, aşa cum n-a apucat să aibă o familie. Viaţa este uneori ciudat de nedreaptă, sau aşa ni se pare nouă, cei care găndim şi simţim cu sufletul şi mintea noastră pămăntească. Dar poate că, dacă privim lucrurile mai bine, mai de la distanţă, vedem şi contragreutatea durerii, compensaţia. Pentru că nu putea sparge cercurile "blindate" ale "găştilor" muzicale de la vremea aceea (grupurile de interese, cum le-am zice azi), şi-a revărsat toată energia, toată dorinţa ei de a transmite muzică asupra elevilor ei. I-a iubit atăt căt aceştia nu inţelegeau atunci şi, poate, unii dintre ei, nici acum. Dar, indiferent dacă inţelegeau sau nu, elevii au iubit-o şi ei. Inconştient, juvenil, riscant, dar sublim. Tot ce nu a primit Mihaela Runceanu de la viaţă, de la societate sau de la breaslă a primit de la elevi. Situaţie rarisimă atunci şi aproape imposibilă astăzi, cănd "caprele vecinului", fantasma libertăţii noastre jalnice, se inmulţesc ingrijorător şi n-avem timp de griji şi de sentimente reale...
Aşa că n-ar trebui s-o plăngem pe Mihaela. In primul rănd pentru că, dacă e să judecăm drept, s-ar cuveni s-o invidiem: căţi profesori, mentori, sau cum s-
