Cu degetele prinse intre suspendare si urmarirea penala, Chiuariu si-a dat demisia in stilul care l-a facut celebru: obraznicia cu pinteni. Scrisoarea orala prin care si-a luat ramas bun de la functie pentru a se indrepta, in sfarsit, spre Parchet este de tot rasul. Nu lipsa elementara de demnitate uimeste, caci cine s-ar fi asteptat la asa ceva, cat mai ales felul in care domnul fost ministru isi infoaie penele. Dupa ce dictatura basesciana va fi zdrobita in 2009, inceputul fiind facut, nu-i asa, la referendumul pentru votul uninominal, dupa ce "inscenarea ridicola va lua sfarsit", domnul Chiuariu ameninta ca se va intoarce ca sa duca la bun sfarsit reforma in Justitie. Care, spune domnia sa, nu se poate face cu "procurori de pe vremea lui Ceausescu", adica, vezi Doamne, cu d-alde Macovei, ci doar cu avocati ai lui Relu Fenechiu, ca dansul. Se va intoarce ca sa mai dea cateva ordonante neconstitutionale pentru ministrii si parlamentarii trecuti si viitori care vor avea probleme cu dosarele si altele pentru ce a mai ramas nevandut clietelei politice, ca sa se mai contreze cu Comisia Europeana, care tot nu-l va lasa sa starpeasca marea coruptie (doar comisarii stiu de ce!), sa mai modifice coduri penale si sa se razboiasca cu procurorii nealiniati.

Singura problema pe care nu si-o pune primul si, speram, ultimul ministru al Justitiei sub urmarire penala este daca partidul l-ar mai vrea. Pentru ca, din informatiile noastre, nici vorba de asa ceva! Ba, mai rau, l-a tolerat pana acum doar ca sa nu-i dea satisfactie lui Basescu si pentru ca executa cu promptitudine comenzile, ceea nu inseamna ca in randul liberalilor se bucura de vreo pretuire. De fapt, lui Chiuariu i s-a pus in vedere sa demisioneze inainte ca presedintele sa-l suspende si astfel sa ramana pe veci infipt in sageata liberala cu dosar cu tot. Retorica belicoasa, tafnosenia, spun unii chiar la adresa p