Stiam despre Provence ceea ce orice turist poate afla dintr-un ghid cumparat din prima librarie: ca este o regiune din sudul Frantei, unde Rhonul se varsa in Mediterana, formand ceea ce francezii numesc "delta lor": Camargue.
Cand spuneam Provence, nu-mi veneau in minte decat lanurile mov de lavanda, hergheliile de cai albi si rozaliile pasari flamingo, fotografiate in superbe apusuri de soare. Si iata-ma in toamna asta stralucitoare, pe malul marii, in Provence, la peste 2000 de kilometri de Bucuresti, intr-un mic orasel: Saintes-Maries-de-la Mer - Sfintele Marii ale Marii. Rauri de turisti curg necontenit pe stradutele lui. Parfumul de lavanda al micilor magazine se amesteca cu toate limbile pamantului, inaltandu-se ca un abur din multimea fosgaitoare. Urmand cand un grup, cand altul, ma trezesc singur in fata marii. Si, brusc, zgomotul strazii este inlocuit de sunetul valurilor ce se sparg de stanci. Pe masura ce ma apropii de tarm, ma invaluie mirosul sarat, umed, al Mediteranei. E un calm pe care micul golf il emana, o pace profunda in nisipul cald. Marea se odihneste intinsa neted pana la orizont si valurile se ridica si coboara, intocmai ca pieptul unui om ce doarme.
Sfintele Marii ale Marii... Numele oraselului vine de la legenda ce dainuie de doua mii de ani, pe stradutele pavate cu piatra si printre casele de culoarea nisipului. Privind de pe plaja spre oras, vezi cum dintre casele marunte rasare o biserica. Pare un castel de nisip de dimensiuni enorme, dar mai sus de zidurile crenelate, pe turnul ei cel mai inalt, sta o cruce. E o biserica fortificata si ea este inima - nu doar a orasului Saintes-Maries-de-la-Mer, ci chiar inima regiunii Camargue.
Tarmul pe care il vad, stancile de care se sparg valurile, locul acesta a fost strabatut si privit de oameni ce au fost contemporani cu Iisus. Femei si barbati, martorii Lui apropiati. In ac
