Fotografia opreşte timpul, clipa decisivă, un moment, un gest, o privire, un răsărit, un apus, o lacrimă, un geamăt. O armonie abia perceptibilă, ceva ce ţine doar de un fir de păr. O emoţie pe care doar imaginea o poate produce. „A cuprinde şi a surprinde inefabilul «duh» spaţio-temporal într-o «simplă» fotogramă (precum Aladin în lampa sa) nu stă în puterea lui neica-nimeni“, spunea cineva... Recent, la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale din Dolj, câteva zeci de „fotograme“ au fost expuse publicului craiovean. O parte dintre autorii lucrărilor au fost prezenţi la vernisaj. Nu nişte neica-nimeni, ci, indiscutabil, unii dintre cei mai buni artişti fotografi cu care Craiova se poate mândri şi pe care noi ne luăm acum îndrăzneala de a-i invita aici... Foaierul Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ este plin de fotografii semnate de el, fie portrete ale artiştilor, fie scene reprezentative ale pieselor de teatru. Programele teatrale, la fel. Ba chiar şi legitimaţiile actorilor poartă poze executate de acelaşi artist. Cât despre arhiva teatrului - nimeni nu mai ştie numărul lucrărilor pe care le-a semnat şi le semnează de ani buni Florin Chirea. Trăieşte prin şi din fotografie - aşa s-ar putea numi misiunea artistului, în vârstă de 41 de ani, care a ales să-şi exprime propriile trăiri, propriile imagini şi opinii despre viaţă prin această artă, încă de la o vârstă fragedă. „Mi-am petrecut copilăria la ţară şi eram fascinat pur şi simplu de fotografii ambulanţi care colindau prin bâlciuri, făcând poze la bucată. În clasa a opta, într-o vizită la naşul meu, am văzut «de aproape» primul aparat de fotografiat, după care am şi primit unul cadou: un SMENA, aparat rusesc în mare vogă la acea vreme. Am început uşurel, ca oricare: ba o floare, ba un portret, ba un peisaj. Desigur că puţine îmi reuşeau, aşa încât am început să citesc literat