Alegerile pentru noua Duma a Rusiei s-au incheiat, a fost facuta numaratoarea voturilor si s-a constatat ceea ce se stia de mult timp: Kremlinul invinge intotdeauna. Victoria deja anuntata a puterii de la Kremlin si a partidului putinian a decurs conform planului. Presa occidentala a miriit pe ici, pe colo, tragind semnale de alarma si afirmind ca Rusia se indreapta spre un autoritarism si mai dur, iar opozantii Kremlinului, de la liberalul Kasparov, national-bolsevicul Limonov si pina la oligarhul Berezovsky au condamnat alegerile ca fiind trucate.

Din punctul de vedere al opozantilor lui Putin, pe care el a reusit cu multa dibacie sa-i scoata din jocul politic, Rusia se indreapta spre o dictatura sigura.

Nu de aceeasi parere sint insa si alegatorii care au mers pe mina lui Putin, adica a celui care le-a promis ca va continua sa faca ordine in tara, ca va pedepsi si va trage la raspundere oligarhii si ca va aduce bunastare si demnitatea pierduta in anii perioadei lui Boris Eltin.

In esenta, Kremlinul a iesit victorios, iar noua clasa politica, asa numitii „soloviki” (persoane din sfera puterii, parveniti din Armata, FSB, KGB, Interne), controleaza in acest moment mai toate pirghiile puterii si sint pe cale sa propuna un nou proiect politic pentru Rusia moderna. Noul proiect al Rusiei seamana cu un soi de capitalism autoritar, controlat de stat, in care ordinea si forta sint cuvintele lait-motiv, iar „reinvetarea imperiului” este un concept folosit de mai toate categoriile sociale, culturale si politice.

Cu toate ca alegerile au trecut, nu putem inca pronostica incotro se indrepta Rusia, caci rezultatele acestor alegeri au rezolvat doar o parte a problemei. Succesul Kremlinului nu a rezolvat inca un element cheie al politicii interne si, anume problema succesiunii lui Putin si a raportului dintre parlamentul rus si puterea