Castraveciorii muraţi, gogonelele şi varza pusă toamna târziu la saramură îşi păstrează aproape neatinse calităţile curative şi constituie o sursă nepreţuită de vitamine Castraveciorii muraţi, gogonelele şi varza pusă toamna târziu la saramură îşi păstrează aproape neatinse calităţile curative şi constituie o sursă nepreţuită de vitamine naturale.

Borcanele cu murături ascund o infinită lume microscopică fără de care viaţa noastră ar fi mult mai fadă. Armate întregi de organisme minuscule şi flămânde asaltează în permanenţă legumele proaspete şi nu se lasă până nu prăpădesc tot ce le iese în cale.

Această cursă care începe la scurt timp după ce castraveciorii sau gogoşarii se îngrămădesc pe tarabă poate fi zădărnicită numai de acidul lactic, o bacterie generoasă, care conservă zarzavatul. Acidul lactic este un ferment natural care nu se dezvoltă decât în butoiul cu varză sau în borcanele cu murături asortate şi dosite cu grijă în pivniţă de gospodine.

Murăturile făcute în casă au pierdut de multă vreme bătălia în faţa murăturilor fabricate la scară industrială, care tronează pe poliţele din supermarketuri. Metodele noi prin care se murează zarzavatul, care includ pasteurizarea şi folosirea oţetului, conduc la aşa-zisa producţie de raft care le asigură companiilor alimentare profituri uriaşe.

Murăturile moderne sunt lipsite însă de savoarea celor în saramură, făcute în casă, după metode vechi de mii de ani. Castraveţii sau gogonelele fermentate industrial, pe care le cumpărăm de la magazin, nu au nici pe departe calităţile tămăduitoare ale celor puse acasă, la borcan.

În procesul natural de fermentaţie, care are loc în butoiul cu murături, culturile de bacterii transformă zaharurile din legume şi produc nenumărate substanţe benefice pentru organism, printre care se numără, bineînţeles, şi acidul lactic. Acidul lactic se formează în