„Eram într-o tabără de fizică şi informatică şi trebuia să lucrăm, în echipe, la un soft educaţional. Am crezut că nu o să fiu în stare. Eram demoralizată, 2 zile nu am fost în stare să fac nimic. Pas cu pas, însă, am început să învăţ, să mă implic. Lucram toţi într-o sală, comentam unii despre proiectele celorlalţi, eram entuziasmaţi. La sfârşitul săptămânii, era gata. Ai o satisfacţie enormă, ai vrea să le arăţi tuturor ce ţi-a ieşit”, spune Cristina. E în clasa a X-a, la C.N.I. „Tudor Vianu”.

Spune că în clasa a IX-a nici măcar nu îi plăcea informatica, i-a prins gustul abia după ce a început să facă soft educaţional. Mulţi dintre colegii ei simt acelaşi lucru. Mihai, de exemplu, a început să lucreze la primul soft în aceeaşi tabără. „E un soft despre fizică şi astronomie. Am lucrat cu un coleg cam 2 luni de zile. Proiectul are 3 simulări: se poate vedea rotaţia unui satelit în jurul unei planete, iar elevul poate controla raza pe care orbitează satelitul şi programul îţi calculează diferiţi parametri. E simulată şi călătoria unei nave spaţiale între pământ şi lună.

Fiecare soft e foarte interactiv, te ajută să vezi mai uşor fenomenul. E captivant.” Şi Horia, elev tot într-a X-a, e de aceeaşi părere: „În anumite ştiinţe, soft-ul educaţional te poate ajuta să observi mai bine fenomenul explicat, reacţia. Unele soft-uri conţin jocuri, care se rezolvă folosind noţiunile din soft, iar asta atrage foarte mult.”

„Dacă te apuci să faci soft, nu te mai poţi opri”

Prima dată când a colaborat la un proiect de soft educaţional, Horia era în clasa a VII-a. Cu timpul, văzând ce „minuni” creau colegii lui mai mari, s-a ambiţionat să facă şi el acelaşi lucru. A lucrat cu Cristina la un soft despre utilizarea calculatorului şi a programului PowerPoint. Până să intre în „Tudor Vianu”, nici Gabriel nu ştia cu ce se mănâncă soft-ul educaţional. Anul trecut,