New York Times i-a dedicat un articol în ediţia de luni, numindu-l “o stea a scenei româneşti de teatru şi film”
În rolul său cel mai cunoscut - “domnul Lăzărescu”, Ion Fiscuteanu a fost “dureros de credibil”
A insistat pentru un rol pe care l-a urât, dar la care susţinea că se pricepe ca nici un alt actor român, un rol care i-a adus recunoaştere internaţională, cumva tardivă. La 68 de ani, la Cannes, era copleşit. Filmul “Moartea domnului Lăzărescu”, în care juca rolul principal, a câştigat premiul la secţiunea “Un certain regard”.
Prestaţia sa a fost răsplătită cu “Premiul Lebăda de aur” pentru cea mai bună interpretare masculină la Festivalul de Film de la Copenhaga (2005), cu „Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină” la Festivalul Internaţional de Film Transilvania, Cluj-Napoca (2005) sau „Premiul de excelenţă pentru întreaga activitate cinematografică” la Festivalul Filmului de scurt metraj, Târgu-Mureş (2005).
New York Times i-a dedicat un articol în ediţia de luni, numindu-l “o stea a scenei româneşti de teatru şi film” şi insistând asupra rolului esenţial din cariera regretatului actor, în care jurnalistul american l-a considerat a fi “dureros de credibil”.
“Arăta cât se poate de realist, ca un om normal, n-avea nimic artificial, nimic de star, dimpotrivă inspira ceva puternic, de nădejde şi foarte viu”, a povestit Cristi Puiu pentru New York Times. Cei doi, actor şi regizor, s-au contrazis mult asupra felului în care vedeau personajul “Lăzărescu”, iar “Fiscuteanu avea o personalitate foarte puternică”, a adăugat Puiu. Şi mai avea un “Lăzărescu” propriu şi personal în minte.
Luminiţa Gheorghiu: “Îmi pare bine totuşi că am apucat să lucrez cu un om de o aşa valoare”
„Sper să i se acorde cel puţin aceeaşi importanţă câtă i s-a arătat lui Dan Iosif. (…) Mi se pare o minimă dovadă de respect faţă de un mare actor
