Fuziunea PD/PLD nu este o surpriză, deşi, cu o zi-două înainte de anunţarea deciziei, nici unul dintre liderii celor două partide nu ştia ce avea să i se întâmple. Ei încă vorbeau, în apariţiile TV din acel weekend şi în declaraţiile făcute presei, despre fuziune ca de o perspectivă îndepărtată. Preferau să vorbească despre alianţe pre şi postelectorale, de colaborare pe plan local, nimic însă despre o fuziune. Ne e de mirare. Succesul PLD, dublat de semieşecul PD, i-a făcut pe oamenii lui Stolojan încrezători în ei înşişi şi dornici să intre în campania viitoare de sine stătători. Creşterea PLD a fost percepută ca un pericol pentru PD şi s-a preferat înmormântarea lui. De fapt, prin această decizie, PLD dispare, după nouă luni de existenţă. Apărut în laboratoarele de la Cotroceni, PLD dispare la fel. E o lecţie cu privire la partidele de acest tip. Născute în anumite circumstanţe, pentru a le face faţă - pe atunci, scindarea PNL - odată cu ştergerea lor, şi respectivele partide dispar. Acum, prioritatea este susţinerea mai puternică a candidaturii lui Traian Băsescu pentru un nou mandat. Nu cred că Stolojan & Co sunt prea fericiţi de dispariţia partidului lor. Ei s-au supus cu capul plecat deciziei prezidenţiale. Foarte probabil, o analiză făcută de consilierii de la Cotroceni sau o reacţie de moment a lui Traian Băsescu a dus la grăbirea unificării. Imaginile TV ne-au arătat nişte lideri luaţi prin surprindere, nu prea siguri pe ce spun, încurcaţi de situaţia ivită. Au încercat să iasă cu faţa curată, dar nu prea au reuşit.

Calculele care au stat în spatele acestei decizii nu sunt greu de ghicit. Pentru 2009, când vor fi alegeri prezidenţiale, Traian Băsescu, care şi-a subordonat toate gesturile politice câştigării unui nou mandat, are nevoie de un suport mult mai puternic decât i-l oferă acum PD. La euroalegeri, cele aproape 29 de procente nu au convins pe ni