- Editorial - nr. 243 / 11 Decembrie, 2007 Presedintele Ungariei, Sólyóm Lászlo, care, intr-o anterioara vizita privata prin Ardeal, o facea pe "turistul" si "alpinistul", escaladand o stanca de prin judetul Alba, cu nume anume, secuiesc, primit cu Imnul Ungariei si cu steaguri in culorile rosu - alb - verde, este acum necajit si trist, din cale afara, ca "nu exista o strategie nationala maghiara", pentru ca Ungaria sa devina stat unitar. Dintr-un interviu aparut in publicatia "Index", retinem supararea maghiarilor, mereu cu privirea pe Ardeal, pe articolul 1 din Constitutie, considerat ca un ghimpe in ochi, si, mai ales, pe romanii care stau in calea ideii ca Ungaria sa devina stat national. Plangandu-i pe "maghiarii fara granite", nemultumit, nevoie-mare, de inechitatile la care-i supusa Ungaria in "marele imperiu al UE", suparat pe "tendintele vecinilor de a-si fi creat statul national", el cugeta: "In timp ce Slovacia este statul poporului slovac, iar Romania - cel al poporului roman, Ungaria nu este statul maghiarilor, deoarece la noi, si minoritatile sunt considerate, in egala masura, creatoare de natiune". Inainte de a trece mai departe, l-am intreba: care minoritati? Care aproape ca nu mai exista in Ungaria? Cati romani-romani au mai ramas pe acolo? Asadar, devine ridicol si el, ca presedinte, precum "scaunasii" si adeptii Tinutului Secuiesc, si plange pe umarul statului nenational maghiar, cu jalea si nostalgia la gandul neimplinirii ungurimii ardelene, din cauza "natiunii dominante". Adica, din cauza romanilor! Sensibilitatile maghiarimii sunt, zice el, intr-o continua crestere, iar de aici se ajunge la tensiuni. "In toate tarile vecine _ spune Solyom Lászlo _ se desfasoara un proces de edificare a statului national, in sensul dat acestui concept in secolul al XIX-lea. Aceste state ar dori sa umple teritoriile din cadrul granitelor lor cu natiunea dominant