Putine sunt domeniile in care se poate fura atat de mult si de usor ca in constructia de autostrazi.
Teoretic, aproape toata lumea este de acord ca Romania are nevoie de o infrastructura noua. In practica, guvernantii au facut tot posibilul sa edifice viitoarele autostrazi pe rute relativ putin circulate si la costuri prohibitive. Exceptandu-i pe contribuabilii romani, toata lumea castiga foarte bine din astfel de afaceri. Companiile straine au obtinut contracte consistente, pe baza unor decizii politice, licitatiile fiind eludate sau trucate.
Firmele romanesti, subcontractate de straini, au primit si ele un os de ros. Cei care au aranjat contractele si-au impartit celebrul comision de 10%. Politicienii romani si-au platit datoriile fata de cei care, cu toate rezervele fata de Romania, ne-au primit in NATO si UE. In cazul Bechtel, totul a fost acoperit legal, prin emiterea unei ordonante care, ulterior, a fost aprobata de parlament.
Cu un an inainte de a pleca de la Palatul Victoria, guvernul Tariceanu se pregateste sa lase mostenire urmasilor sai cateva contracte de construire a unor autostrazi scumpe si a caror utilitate este discutabila. Contracte de tip Bechtel, le-am putea numi.
Traficul cel mai intens se inregistreaza pe culoarul lV, cel care, in linii mari, leaga orasul Arad de Sibiu si Pitesti. In prezent, este neclar daca au fost reactualizate studiile de fezabilitate pentru toate portiunile din acest drum. Despre finantare si despre semnarea contractelor de executie nici nu are sens sa vorbim. Autoritatile nu reusesc sa finalizeze nici macar soseaua de centura a orasului Sibiu, pentru care am primit bani prin ISPA.
In schimb, Ministerul Transporturilor intentioneaza sa plateasca aproape trei miliarde de euro pentru autostrada Comarnic - Brasov, o suma imensa, de trei ori mai mare decat cea platita de
