S-a trecut prea rapid peste ultimul Barometru al Opiniei Publice, un instrument care a marcat cercetarea sociala si politica din tranzitia postdecembrista in Romania. Aceasta cercetare s-a incheiat, saptamana trecuta, intr-un anonimat surprinzator. In afara de stirea care prezenta topul celor mai buni si a celor mai rai conducatori din istoria Romaniei (avand, pe primul loc, pe acelasi Nicolae Ceausescu), majoritatea celorlalte concluzii au fost prezentate la "si altele". Si asta in contextul in care, citind printre randuri, informatiile prezentate sunt surprinzatoare si chiar socante. Cea mai spectaculoasa concluzie rezultata din analiza acestor date este aceea ca, in prezent, romanii au cam aceleasi perceptii despre lume si viata ca in urma cu zece ani. Sa disecam putin aceasta idee. Dupa toate transformarile sociale si politice ale finalului tranzitiei in Romania, dupa intrarea in Uniunea Europeana si NATO, dupa mai multe cicluri politice, dupa alternante la putere, dupa cresterea economica a ultimilor ani, dupa deschiderea granitelor, dupa extinderea consumului de informatie s.a.m.d., structura perceptiilor si a opiniilor despre viata si despre Romania a ramas cam aceeasi. Chiar daca Romania s-a schimbat major, iar datele statistice confirma din plin acest lucru, perceptiile despre propria viata si despre propria pozitie in societate sunt cam la fel ca acum zece ani. Sigur, pe masura cresterii economice si ca urmare a efectelor acesteia in diverse zone ale tarii, s-au facut niste translatii subtile (ca, de pilda, cea dintre mediul urban si cel rural: cei de la oras au devenit mai nemultumiti de viata decat cei din mediul rural). De asemenea, am asistat la modificari de optiuni politice si de atitudini fata de economia de piata si fata de democratie. Dar progresele in perceptie sunt mult mai mici decat cele efective, fapt care ar trebui luat in considerare in