- Diverse - nr. 243 / 11 Decembrie, 2007 Intampinati cu poemul in doua versuri: "Doru-mi-i de Dumneavoastra / Ca unui zid de-o fereastra" al poetului-academician Nicolae Dabija, fratii nostri basarabeni au intuit mesajul-parabola si semnificatia lui. Zidul l-au ridicat cei mereu cu privirea spre steaua rubinie a Kremlinului, pastrand pamanturile de peste Prut intr-o umilitoare rapita suveranitate si intr-o supunere slugarnica a rusofonilor fata de Moscova. Fereastra din acest zid inseamna pentru fratii basarabeni speranta, locul prin care pot privi peste Prutul despartitor de frati. Prin viforoasa vreme s-a mai adeverit o data ca, daca te tai la degetul mic, sau la cel mare, toata mana te doare la fel. Ei stiu bine ca nicio sarma ghimpata nu-i poate desparti pe frati. Deoarece fratii raman frati, iar, cum graieste si cantecul, "clipa si vecia ne-au unit" pentru totdeauna! Ne leaga limba dainuirii noastre (nu stupidul dictionar moldo-roman al detractorului Vasile Stati!), mosia cea stefana, lasata de stramosi, si credinta strabuna, biserica neamului - "mama noastra a tuturor", cum se exprima candva Eminescu. Pentru ca, spunea poetul, "O lege-avem, strabuna,/Prin veacuri pe furtuna/Ea n-a putut s-apuna/Strivita de pagani,/ Ne-a fost Cel Sfant tarie,/Si-n veci o sa ne fie:/Sus inima, romani!/Sus inima, romani!". Si ne mai leaga pe noi, romanii ardeleni si pe fratii basarabeni, o similitudine a suferintelor comune: toti am fost, intr-un fel sau altul, sub apasare straina! Tocmai de aceea, ii intelegem mai bine ca altii. Ei sunt urmasii celor care atunci, cand "in vaier lung" se napusteau peste ei urgia si puhoiul rosu, cand "murea un Crist pe cruce", au albit, cu oasele lor, drumul tragicului "Pahod na Sibir", pana in gulagurile din Vorkuta, Kolama si Magadan, pana dincolo de Cercul Polar. Inaintemergatorii lor, mereu spunandu-li-se "Cine limba lunga are cinci ani taie