Imi pare rau s-o spun, dar noul partid democrat-liberal a inceput prost si nu ma refer deloc la doctrina politica. In ceea ce priveste ideologia, o cohorta impresionanta de analisti si comentatori au deplans sau, dimpotriva, au luat in ras "ambiguitatea" doctrinara a noului partid din prima secunda de dupa anuntarea fuziunii intre PD si PLD: ca PD a trecut "peste noapte" de la socialism la "populari". Ca – Sorin Frunzaverde dixit – e un "melanj penibil". Ca intre crestin-democratie si liberalism n-ar exista compatibilitate, ba inca si ca liberalii sunt alt grup la Parlamentul European si ca popularii ar avea un soi de alergie la cuvantul "liberalism".

Ca sa raspund diplomatic, toate astea sunt o gramada de prostii. PD a trecut de la stanga la dreapta pentru ca trebuia sa-si caute un loc propriu in spatiul politic romanesc dupa etapa FSN-Petre Roman. Cum la stanga se afla PSD si cum Traian Basescu este orice numai un socialist de felul Petre Roman nu, era firesc ca PD sa se modeleze dupa profilul ideologic al liderului. Ca in PD au ramas multi nostalgici ai fesenismului originar si ca unii dintre ei sunt puternici baroni si baroneti locali care aduc voturi pretioase este cat se poate de adevarat, dar asta este o problema de organizare interna a PD, nu de ideologie. Cat priveste asa-numita "incompatibilitate" ideologica, ea, pur si simplu, nu exista. Daca e sa ne referim la fostele tari comuniste, nu cred sa existe un partid mai autentic liberal decat Partidul Civic-Democratic din Cehia, iar acesta e afiliat la popularii europeni. Nu mai vorbesc de conservatorii britanici, care, la rigoare, n-au nici o legatura cu crestin-democratia germana. In Statele Unite, in Partidul Republican se regasesc conservatori religiosi, conservatori "vechi", neoconservatori, liberali clasici (in sensul lui Mill), neoliberali si libertarieni. Intre aceste curente exista com