Epoca jertfelor pe altarul muncii se apropie de sfârşit. Angajaţii au descoperit formula echilibrului dintre viaţă şi muncă. De la teorie la practică nu-i decât un pas. Dacă nu-l fac singuri, angajatorii nu vor fi dispuşi să-şi schimbe politicile de resurse umane prea uşor. Sfârşitul cutremurător al tinerei de la Ernest&Young a stors o lacrimă care însă s-a uscat a doua zi, când workaholicii au luat-o de la capăt cu munca. La scurt timp după moartea Ralucăi, d

Epoca jertfelor pe altarul muncii se apropie de sfârşit. Angajaţii au descoperit formula echilibrului dintre viaţă şi muncă. De la teorie la practică nu-i decât un pas. Dacă nu-l fac singuri, angajatorii nu vor fi dispuşi să-şi schimbe politicile de resurse umane prea uşor.

Sfârşitul cutremurător al tinerei de la Ernest&Young a stors o lacrimă care însă s-a uscat a doua zi, când workaholicii au luat-o de la capăt cu munca. La scurt timp după moartea Ralucăi, directorii de resurse umane din mai multe companii de renume s-au întâlnit pentru a discuta cu avocaţi în dreptul muncii şi jurişti de la Inspecţia Muncii despre modul în care ar putea evita astfel de drame în viitor. Lăudabil demersul, dacă în spatele declaraţiilor patetice nu s-ar fi ascuns interesul multora de a afla, direct de la sursele cele mai autorizate, cum să se acopere de proceduri şi hârtii, astfel încât să iasă basma curată într-o situaţie asemănătoare.

În România, grija faţă de sănătatea fizică şi psihică a angajatului este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire, vorba lui Caragiale. Luaţi de valul succesului în carieră, al câştigurilor cât mai mari sau obligaţi să menţină ritmul epuizant al unui program de muncă supradimensionat, de teamă să nu fie concediaţi, angajaţii înşişi uită că viaţa trece pe lângă ei. Nevoia echilibrului între muncă şi viaţă este conştientiz