Fara clasa politica. Dar cu casa politica. Legea care ofera demnitarilor statului posibilitatea sa cumpere vilele de protocol in care locuiesc, prin negociere directa, a fost votata de Camera Deputatilor.
Cheia acestei decizii scandaloase a parlamentului Romaniei se afla in cele doua lazi de zestre ale comunismului romanesc, din care se infrupta de 17 ani clasa politica: patrimoniul RAAPPS si comportamentul nomenclaturist post-decembrist.
Sa facem un efort de memorie.
Sa ne amintim cum a inceput democratia in Romania, acum 17 ani.
Partidul Comunist dispare subit, o data cu cei peste patru milioane de membri de partid ai sai. Dupa decembrie 89, apar miriadele de miscari, asocieri, formatiuni si partide politice. Coruri asurzitoare de nadufuri, suparari, disperari, ultimatumuri, opinii si mesaje politice isi fac loc in discursul public, pana atunci cenzurat violent.
In ianuarie 1990, o impresionanta armata a reprezentantilor noii democratii descinde la Bucuresti. Electrizantele aparitii publice ale CFSN-ului, urmate de evolutia insomniaca a parlamentului emanat post-decembrist – CPUN (Consiliul Provizoriu al Unitatii Nationale), sunt primele imagini pe care romanii le vad si le memoreaza definitiv.
Fara sa realizeze la vremea aceea, cei aproximativ 1 000 de fosti tovarasi si foste tovarase CPUN-iste - care si-au dat jos basca si basmaua si au schimbat camasa tip tunica cu cravate si costume de domni si doamne - si-au facut o publicitate coplesitoare prin transmiterea unui unic mesaj: roman sarac lipit, cu aspiratii si constiinta democratice, caut loc in inimile romanilor.
Si locul in inimile romanilor a fost obtinut. Politicienii revolutionari au trecut clasa morala si aspirationala a optiunilor publice. Ion Iliescu, vectorul si promotorul celui mai eficient oximoron politic al Romaniei decomu
