Weimaranerul aparţine, la origini, grupului de câini de muncă, dar, datorită înfăţişării sale, a devenit cu timpul preferat mai ales pentru companie. Datorită capacităţilor crescute de a învăţa, câinii din rasa Weimaraner sunt utilizaţi foarte des pentru concursurile de dresaj, apărând în ultima perioadă din ce în ce mai mult şi pe ringurile de prezentare. Potrivit site-ului zooland.ro, câinii din această rasă au blana scurtă şi ochii de un albastru intens. Sunt înalţi, îşi păstrează o graţie deosebită în alergare, prezenţa lor este extraordinară, putând fi comparaţi cu unele rase de cai din punct de vedere al stilului de alergare. Există două varietăţi ale rasei: cu blana scurtă şi lungă, a doua fiind mai comună şi încă neacceptată în Statele Unite ale Americii, spre exemplu. Un Weimaraner poate atinge 69 de centimetri înălţime şi 27 de kilograme, dar există şi exemplare care pot depăşi sensibil aceste cote, deşi ele se încadrează în categoria excepţiilor. Preţul unui astfel de câine nu este mare, dar asta nu înseamnă nici pe departe că ei sunt câini ieftini. În cazul acestei rase, cu cât este mai mare preţul plătit, cu atât mai ridicată va fi şi calitatea căţeluşului, exemplarele mai ieftine fiind mai îndepărtate de ceea ce trebuie să însemne rasa. Durata de viaţă este de 9-15 ani. Un Weimaraner poate aduce pe lume şase-şapte căţeluşi la fiecare naştere.

Istorie Originile exacte ale câinelui nu sunt cunoscute nici în ziua de astăzi, chiar dacă un exemplar poate fi admirat într-o pictură din jurul anului 1600 a lui Van Dyke. Se crede că provine din Pointerul german cu păr scurt şi este posibil să fi fost încrucişat cu Bloodhound. Rasa îşi trage numele de la unul din nobilii de la curtea lui Charles August, Marele Duce de Weimar, pe atunci fiind folosit la vânătoare, începând de la iepuri până la lei, cu care nu se ferea să se „dueleze“. Când, târziu, după