Creşterea recentă a dolarului nu pare, la prima vedere, altceva decât un rebound tehnic, după scăderea pronunţată din ultimele luni. Însă, judecând cu atenţie, observăm că, în afară de profit-taking-ul investitorilor cu poziţii short pe dolar, şi datele fundamentale au avut un rol important. Sigur, unul dintre cei mai importanţi factori este estimarea pieţei în ceea ce priveşte diferenţialul viitor de dobândă dintre euro şi dolar. Cu alte cuvinte, dacă în prezent ace

Creşterea recentă a dolarului nu pare, la prima vedere, altceva decât un rebound tehnic, după scăderea pronunţată din ultimele luni. Însă, judecând cu atenţie, observăm că, în afară de profit-taking-ul investitorilor cu poziţii short pe dolar, şi datele fundamentale au avut un rol important. Sigur, unul dintre cei mai importanţi factori este estimarea pieţei în ceea ce priveşte diferenţialul viitor de dobândă dintre euro şi dolar. Cu alte cuvinte, dacă în prezent acesta este de 0,5% (4,5% la dolar şi 4% la euro), la cât se va reduce, şi mai ales când. În acest sens, apare logică atenţia sporită a pieţei în ceea ce priveşte datele macroeconomice publicate în Statele Unite, mai cu seamă după declaraţiile făcute recent de oficiali, din care a reieşit că Federal Reserve trebuie să rămână „în alertă maximă“. Iniţial, piaţa punea în preţ, cu o probabilitate de 50%, că Federal Reserve, la şedinţa din 11 decembrie, va reduce dobânda de referinţă cu 0,50%, la 4%, aşa explicându-se scăderea dolarului până la aproape 1,5000 în raport cu euro. Însă, odată cu publicarea numărului locurilor de muncă ce s-au creat în sectorul privat în economia americană în luna octombrie (raportul ADP), situaţia s-a schimbat. O cifră de 189.000, cu mult peste estimările din piaţă (50.000), a aruncat o altă lumină asupra mersului economiei americane şi, automat, şansele pentru o reducere cu 0,50% au scăzut drama