Lansarea unei publicaţii specializate într-o perioadă tulbure a economiei, în care însăşi presa scrisă îşi căuta identitatea, curajos, dar haotic, a fost considerată de mulţi drept un pariu riscant. Într-un „talcioc infect şi imoral“, după cum descrie unul dintre cei mai vechi cititori ai revistei economia de piaţă a anilor ‘90, Capital a pornit la drum propunându-şi să demonstreze că lucrurile se pot schimba în bine. În 4 decembrie 1992, revista
Lansarea unei publicaţii specializate într-o perioadă tulbure a economiei, în care însăşi presa scrisă îşi căuta identitatea, curajos, dar haotic, a fost considerată de mulţi drept un pariu riscant. Într-un „talcioc infect şi imoral“, după cum descrie unul dintre cei mai vechi cititori ai revistei economia de piaţă a anilor ‘90, Capital a pornit la drum propunându-şi să demonstreze că lucrurile se pot schimba în bine.
În 4 decembrie 1992, revista Capital transmitea cititorilor, cu litere mari, pe prima pagină, ceea ce poate fi considerat motivul principal pentru care a luat fiinţă: „Doi români din trei vor capitalism“. Acesta era titlul articolului de deschidere din numărul inaugural (format din 24 de pagini) şi, totodată, o trimitere spre ceea ce va însemna, din acel moment, marea sa provocare: să-i sprijine pe românii dornici de capitalism să înţeleagă mecanismele economiei de piaţă şi să-i convingă pe cei sceptici că există enorm de multe oportunităţi neexplorate, care îi pot transforma în oameni de afaceri de succes.
Ajunsă astăzi la numărul 750, revista Capital are un bilanţ aproape incredibil. În 15 ani au fost vândute peste 36 de milioane de exemplare, iar revista a trecut prin mâinile a mai mult de 160 de milioane de cititori. Pentru tipărirea sa au fost folosite (inclusiv pentru această ediţie) peste 7.500 de tone de hârtie (mai mult de
