- Cultural - nr. 242 / 12 Decembrie, 2007 Ochean intors

NEVOIA DE TRADUCERI E o moda lamentarea legata de audienta literaturii romane in strainatate, cel mai usor fiind sa gasim tapi ispasitori peste hotare, invinovatind pe altii ca nu ne traduc macar marii scriitori, fie clasici, fie contemporani. Atunci cand lucrurile sunt lasate la voia intamplarii, rezultate sunt… la voia intamplarii si nu trebuie sa mai mire pe nimeni audienta scazuta a literaturii romane in strainatate, macar in limbi de circulatie, macar in tari vecine si… prietene. Sigur, exista intrebari firesti, legate atat de cine ne sunt traducatorii, cine sunt editurile care publica literatura romana in traducere, de circulatia cartii/audienta traducerilor. Cel mai comd e sa ne lasam in seama strainilor sa ne traduca, daca, din intamplare, ne descopera sau le este recomandat vreun scriitor roman pentru a fi tradus. Cel mai greu, mai delicat, mai responsabil este sa facem singuri demersuri pentru ca literatura romana sa fie cunoscuta in strainatate. Cel mai adesea, astfel de demersuri au fost luate pe cont propriu si, in virtutea unor relatii de amicitie, s-a ajuns sa fie traduse carti din literatura romana. In astfel de situatii conteaza mai putin cat de important e scriitorul, cat de valoroasa e opera tradusa, decisiva ramanand relatia interpersonala in baza careia a fost angajata o traducere, publicarea si difuzarea ei. Ideal ar fi ca un astfel de demers sa fie asumat institutional, fie la nivelul Uniunii Scriitorilor, fie la cel al unor institutii academice, cu preocupari de cercetare in domeniul istoriei literare. Oricum, se impune existenta unei "instante critice" credibile, pentru a fi propuse lucrarile care ar trebui traduse. Cat despre cine sa faca traducerile, lucrurile sunt delicate. Pentru ca, daca traducatorul este roman, riscul de a traduce "rece", matematic, o carte de beletristica e