Situatia politica actuala imi aminteste acele meciuri de catch in care unul dintre cei doi luptatori, complet sonat de loviturile unui adversar mai puternic, rotindu-se zapacit prin ring, este luat in primire de un al treilea handralau, aparut de nu stiu unde, care ii administreaza inca un pumn colosal si da cu el de pamant, pentru a se putea incaiera cu cel ramas in picioare.
Intr-adevar, nici nu se desmeticeste bine Guvernul Tariceanu de demisia vreunui ministru, ca este luat in primire de PSD, care ii mai pune in carca cate o exigenta exorbitanta, sub cuvant ca nu va vota legea bugetului. Toata lumea stie ca aceste avantaje financiare sunt doar praf in ochii lumii, ca ele vor fi foarte repede absorbite de inflatie, PSD continua in modul cel mai demagogic sa santajeze Guvernul, convins pesemne ca intr-o zi va profita de acest lucru.
Nu avem pretentia sa prezicem viitorul, nu stim cum se vor petrece lucrurile, dar zilele Guvernului sunt, in aceste conditii, numarate. La ora cand vor aparea aceste randuri, va fi cunoscut poate numele noului ministru al Justitiei. Oricum, cel sau cea care va accepta acest post face un sacrificiu, neputand fi vorba decat de o guvernare trecatoare.
Guvernul Tariceanu a ajuns in situatia in care, paradoxal, isi poate permite sa fie tare. Intr-adevar, daca accepta cele 700 de amendamente ale PSD, care suna ca o curata bataie de joc la adresa celor pe care pretind ca-i sprijina (fiindca "beneficiile" vor fi imediat absorbite de inflatie), partidul dlor Geoana si Iliescu va avea pretentii din ce in ce mai nerealiste si mai grotesti, ridiculizand echipa de la putere. Daca se tine tare, cel mai rau lucru care se poate petrece cu guvernul este sa cada. Cel putin va cadea onorabil. si s-ar putea, odata mai mult, ca PSD sa nu aiba interesul sa dea de pamant cu dl Tariceanu, stiind ca ar pierde alegerile. In acest
