Spectatorii piesei de teatru „Judecata” au dat verdictul ridicând mâna, la finalul spectacolului regizat de Alexander Hausvater.
La intrare, fiecare spectatorprimeşte un ecuson, pe îi carestă scris numele, alături detitulatura de „tovarăş”. Dintredrapele roşii, Stalin le vorbeşte tuturorde pe un ecran, iar muzica de paradărăsună puternic. Fiecare semnează cănu va dezvălui niciodată ceea ce vavedea. În sala de teatru, cu dosarul dejudecată în mână, căci aşa arată caietul-programal piesei „Judecata”, se ascultăordinele ofiţerului. Se stă în picioare laintonarea imnului. Apoi spectatorilor lise aduce la cunoştinţă: urmăriţi atenţimărturiile, fiindcă peste o oră şi jumătate veţi da un verdict.
Prizonierii se mănâncă între ei
Piesa „Judecata”, regizată de celebrulAlexander Hausvater, s-a jucat luniseara pe scena Teatrului Naţional „RaduStanca”. Spectacolul, realizat la TeatrulGerman de Stat Timişoara, a fost prezentatîn cadrul unui turneu. „Judecata”,de Barry Collins, pentru prima oară pusăîn scenă în România, porneşte de la unfapt real: şapte ofiţeri ruşi cad prizonieriîn timpul celui de-al doilea războimondial. Sunt închişi de nazişti într-ocelulă, fără haine şi fără hrană. Se tragela sorţi, folosind firele de păr în loc debeţigaşe: câte unul va fi ucis şi mâncatde ceilalţi. Până la urmă, doar doi supravieţuiesc. Vor fi eliberaţi după douăluni de Armata Roşie, dar vor ajunge înfaţa Curţii Marţiale. Unul dintre ei,Alexander Rubin, şi-a pierdut minţile.Andrei Vukhov însă este considerat îndeplinătatea facultăţilor mentale şi estepus să-şi construiască apărarea.
Mâna sus!
Când Vukhob încheie cutremurătoarea relatare, iar spectacolul e gata, lise cere spectatorilor să dea verdictul.Nu au fost mulţi cei care au spus:„Vinovat!”. Printre ei, chiar în primulrând şi ridicând mâna fără să ezite,preşedintele Consiliului
