Vesti cu multiple talcuri vin in ultimul timp din Tarile Baltice. Aceste tari, in ciuda nereprezentativitatii lor din cauza obiectiva a dimensiunii reduse atat a economiei, cat si a populatiei, au fost totusi date copios de exemplu pentru rapiditatea reformelor intreprinse, neezitandu-se a le prezenta ca un fel de port-stindard al trecerii cu succes de la comunism la capitalism. Tarile Baltice facusera parte nu numai din zona de influenta sovietica, ci chiar si din Tara Sovietelor, ceea ce le facea si mai semnificative din acest punct de vedere. Mai mult, dupa primul val de elevi buni, pe care l-a constituit Cehia, Ungaria, Polonia, nu prea mai erau exemple de oferit celor ramasi de caruta, alde Romania. Realitatea este ca tocmai ceea ce le facea nerelevante - anume dimensiunea redusa, practic de ministate - constituia un mare avantaj pe linia schimbarilor. Cu cateva miliarde de dolari sau euro se puteau face minuni, ceea ce intr-o tara cu peste 20 de milioane de locuitori ca Romania era imposibil. Si Tarile Baltice s-au dovedit un elev silitor, s-au oferit pentru toate experimentele de implantare a vectorilor monetari si bugetari care stranguleaza inflatia si stapanesc cursul valutar, in frunte chiar cu Consiliul Monetar, prin care se ramane practic fara banca centrala si moneda nationala, deci fara politica monetara si politica valutara. Si, cu ajutorul investitiilor straine care au gasit in aceste tari teren aproape gol si care nici n-au trebuit sa fie prea importante avand in vedere iarasi dimensiunile tarilor, au inregistrat succese dupa succese pe linia cresterii economice, reducerii inflatiei, sporirii salariilor si consumului si chiar aprecierii monedei nationale (desigur, acolo unde aceasta mai exista, respectiv in cazul Letoniei, care nu are Consiliu Monetar). Cu aceste succese, Tarile Baltice au fost primite in UE, in rand cu Cehia, Polonia, Ungaria, dar i