Cativa ani la rand, incepand din 2000, aparatele care masoara starea economiei ne-au dat vesti bune: PIB-ul crestea, inflatia scadea, sanatatea leului era tot mai buna. Si iata ca, dintr-o data, in vara lui 2007 - primul an al Romaniei in Uniunea Europeana - vremea s-a schimbat. Nu intr-atat incat sa produca panica. Si nu in primul rand din cauze interne. Turbulentele de pe pietele financiare internationale, seceta din vara, care a lovit mai multe tari europene, inflatia din zona euro au influentat si inrautatirea catorva indicatori ai economiei romanesti. Inclusiv rata inflatiei. Totusi, in numeroase cercuri de analiza economica schimbarea de vreme a fost perceputa dramatic. Casandrele deplangeau o criza numai de ele inchipuita.

Marile probleme ale economiei romanesti - legate de performantele slabe privind productivitatea, eficienta si competitivitatea - care-si au originea in economia detaliilor, cea reala, cum obisnuim sa-i spunem, ne-au provocat dureri de cap si in perioada 2000 - 2006. Dar cresterea economica mare, dezinflatia continua si moneda tare le-au acoperit. Desi, de multe ori, pe trupurile lor cand se inchideau rani vechi, se deschideau altele noi. Sigur, reforma a inaintat in tot acest timp si in economia reala. Au aparut piete noi, unele s-au liberalizat si s-au integrat. Din nefericire, insa, s-au mentinut discordante grave. Una - poate cea mai grava - consta in faptul ca am inaintat greu pe calea reformelor structurale. Consecinte? Climatul economic nu s-a imbunatatit intr-atat incat eficienta sa nu mai fie o pasare rara. Asa ca, o puteam gasi doar in companiile de elita - nu foarte multe - unde se lucreaza cu ochii pe productivitate, pe costuri si pe vanzari. Cu deosebire in sectorul privat.

In 2007, cand ne-am lovit de o rata a inflatiei ce n-a mai mers in pas cu tintele stabilite de BNR, de o moneda fluctuanta si de o balanta ext