Ţambalistul Marius Mihalache a ridicat în picioare 400 de oameni cu „Simfonie Europeană“. Sursa: Răzvan Vălcăneanţu

Cine-a ascultat „Simfonie Europeană“, luni, la Operetă, a plecat acasă cu dureri de picioare şi palme înroşite. Pentru că oamenii care au venit la spectacolul-eveniment, realizat de ţambalistul Marius Mihalache, nu s-au putut abţine de la a bate ritmul cu piciorul, timp de trei ore, şi de la a aplauda minute în şir, aruncând spre scenă cu zeci de „Bravo!!!“.

Mihalache (33 de ani), care a bătut la ţambal mai degrabă peste hotare decât în ţară, a tradus „Simfonie Europeană“ printr-un amestec nebun şi foarte muzical de folclor, clasic, jazz şi rock. Tobele bătute cu sete de Ovidiu Lipan Ţăndărică, chitara zgândărită cu dragoste de Nicu Covaci, naiurile suflate cu pasiune de Gheorghe Zamfir, coardele ţambalului alintate agitat de însuşi Marius Mihalache şi vocea Aurei Urziceanu au făcut show la Operetă.

„Bun îi vinul ghiurghiuliu“ cu jazz

„Simfonia“ care s-a cântat în sala Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian“ a început la câteva minute după ora 19.00. Sala - plină-ochi, cu prea puţini oameni costumaţi respectând eticheta locului, cu tineri cu plete şi blugi prespălaţi, cu studente în colanţi coloraţi şi cizme lăcuite şi câteva cupluri de oameni în vârstă foarte eleganţi. Toţi - fericiţi graţie aceleiaşi porţii de artă.

Mihalache şi orchestra sa au urcat pe scena cu „lună“ albastră cu tot cu primele acorduri „folcloro-jazzo-clasice“. Cei aproximativ 400 de oameni înghesuiţi în sala mică a Operetei s-au delectat cu muzică de nai, cum numai Gheorghe Zamfir poate cânta: cu poftă, cu talent, neobosit. Mihalache şi-a luat din nou în primire ţambalul (pe care îl ştie de când avea numai 6 ani).

Şi ca să se mai liniştească publicul agitat de combinaţiile pe note, unguroaica Yvette B