- Diverse - nr. 242 / 12 Decembrie, 2007 A trait cu pasiune, uneori patimas, alteori furios, dar mereu cu un nestavilit dor de viata. Uneori se manifesta vulcanic, alteori ca un "inger trist", dar niciodata ca "domnul Lazarescu". Resemnarea, tanguirea, multumirea de sine sau suficienta, in viata de zi cu zi sau in profesie, ii erau ca si necunoscute. Constient de talentul sau, era transant cu veleitarii si cabotinii care credeau (si mai cred!?!) ca teatrul este o "meserie" comoda si nu o arta devoratoare, care te mistuie arzand, eradicand "din fasa" orice tendinta de a o pacali sau trada. Scrupulos pana la amanunt isi pregatea fiecare rol cu o inalta responsabilitate si cu gandul de a aparea in fata spectatorilor cu inalt respect. Chiar si atunci cand, din anumite motive, improviza, o facea in interesul spectacolului si nu din dorinta de a smulge aplauzele publicului. Ca orice mare actor, traia cu frenezie fiecare rol, fie drama, fie comedie, cu harul creatorului si apoi al interpretului. In cei peste patruzeci de ani de slujire neintrerupta a teatrului targumuresean nu a precupetit nici un efort in dorinta de a aparea in fata publicului cu daruire si cu har, uneori neglijandu-si propria sanatate. Istoria Nationalului targumuresean il va inscrie in cartea sa de aur la locul cuvenit marilor spirite creatoare ale artei Thaliei. Un loc de onoare ii revine si in cinematografia romaneasca, ilustrand afise ale unor filme de referinta pentru istoria acestei arte. Ca artist intruchipa caractere de o mare diversitate, intrand in mod firesc in "haina" personajului, evitand cu cerbicie sa "imite" sau "sa copieze" chiar propria-i personalitate. Niciodata personajul nu a semanat cu interpretul, niciodata ION FISCUTEANU nu "s-a jucat pe sine", ci a intruchipat ideea emisa de dramaturg. Viata a facut ca drumurile noastre sa se intersecteze timp de peste treizeci de ani, uneori pri