Se zice ca femeile nu se pricep la fotbal.

de Magda Barascu, Londra

Asa este. Nu s-a huiduit si nu s-au aruncat petarde. Nu s-au scuipat seminte si nimeni nu a luat bataie. Nu ai fost lasat sa te ridici in picioare. Nu, nu am asistat la o piesa de teatru si nici n-am fost la vreo premiera cinematografica. Am asistat la una din cele mai interesante lectii de cultura civica britanica. Unde? Pe Emirates Stadium, la meciul Arsenal-Steaua de aseara.

De la fanii Arsenal am invatat definitia unui suporter adevarat. Ce inseamna sa respecti fotbalul si sa traiesti fiecare minut de meci alaturi de echipa la care tii. Sa-ti respecti adversarul, sa fii fair-play. Sa stai linistit asezat in scaunul tau si sa te bucuri de echipa ta. Sa le aplauzi prestatia si sa le canti. Da, de la fanii Arsenal care isi fac abonament anual si contribuie la bugetul tunarilor, de la fanii Arsenal tatuati cu numele formatiei preferate pe piept.

Pe Emirates Stadium a fost aseara un frig de-ti patrundea pana-n maduva oaselor. Totul a fost rosu, alb si albastru. Am fost pentru prima data acasa la tunari si a fost coplesitor. Sa vezi parinti care vin la meci cu copii de cativa ani, soti si sotii privind pasionati la un meci care oricum nu mai avea nici o miza, nu mai putea sa schimbe decisiv situatia in Champions League, grupuri de femei singure si cupluri de tineri cu fulare Arsenal care au ales sa-si petreaca o miercuri seara la stadion.

Nimic din ceea ce stiam din presa si din carti despre huliganismul britanic nu a rezonat aseara pe Emirates Stadium. Nimic din ce mi-au spus prietenii despre atmosfera de la meciurile englezilor nu s-a regasit miercuri seara la Arsenal acasa. Nimic din ce vazusem pe stadioanele noastre parca nu semana cu ce se intampla acolo. De la statia de metrou Arsenal si pana la stadion, intr-o zi de meci, dai nas in nas cu o ad