Alexandra TOMITA
O istorie „glorioasa“. Dosarul protocronismului romanesc
Editura Cartea Romaneasca, Colectia „Noua critica si istorie literara“,
Bucuresti, 2007, 368 p.
Parca in compensatie cu triumfalismul si terorismul oficial care ii insotea manifestarile „patriotice“ in ultima decada a ceausismului, dupa 1989, protocronismul a fost evacuat de lumea buna a literelor autohtone, transformat in stigmat si redus la citeva consideratii dispretuitoare bune: nomina odiosa. Adevarul e ca in deceniul zece ranile confruntarilor nu se inchisesera, iar distanta necesara unui examen depasionalizat era absenta. Deloc intimplator, primul studiu serios la tema va aparea abia in 1996, sub semnatura unei cercetatoare straine (Katherine Verdery, Compromis si rezistenta.
Cultura romana sub Ceausescu, volum avind ca obiect „ideologia nationala“ sub ceausism). Dupa 2000, „dosarul“ in speta a fost examinat mai indeaproape, dar abordarile au ramas insuficiente. Practic, in afara volumului-panorama a ideologiilor literare postbelice De la proletcultism la postmodernism de Florin Mihailescu (2002) si a fragmentelor dintr-un studiu inca nepublicat in volum, Cultura romana sub ceausism de Mircea Martin (2003), nu putem cita decit articole si citeva secvente desprinse din sinteze despre literatura romana postbelica (Eugen Negrici, 2001, Marian Popa, 2001).
Aparuta in toamna acestui an, prima monografie substantiala dedicata protocronismului apartine – din nou simptomatic… – unei outsider-e a lumii noastre literare. Nascuta in 1974, Alexandra Tomita era mult prea tinara pentru a fi luat parte la „bataliile“ epocii. in plus, vine din afara mediilor filologice (are studii de Psihologie si Studii Europene la Universitatea clujeana), ceea ce constituie atit un avantaj, cit si un dezavantaj. Scrisa limpede, cu nerv critic, rigoare academi
