Ziua de astazi este una speciala pentru vreo 30 de mureseni pe care fotbalul i-a scos din obisnuit, plasandu-i pe o lista a celor mai iubiti oameni ai acestui judet. Nume precum Boloni, Hajnal, Nagel, Kiss, Ispir, Solyom, Biro, Fazakas, Kanyaro, Czako, Nagy Miki, Muresan, Gligore, Onutan, Unchias, Varodi, Paslaru, sau Tibi Bone, pot fi scrise fara nici o retinere intr-un manual al gloriei fotbalului muresean. In jurul lor, sub brandul "ASA", ca sa vorbim in termeni moderni, s-a tesut o poveste minunata, care timp de aproape 10 ani a hranit cu sentimente un oras. Duminicile gri ale Romaniei comuniste au devenit mai suportabile, sau chiar frumoase, uneori, cu ros-albastrul militar, numit ASA.
Totul a inceput in 1962, printr-un ordin al MApN menit, zic unii, sa creeze un model de convietuire interetnica, intr-un oras din Romania cu multi maghiari si multe unitati militare. Asociatia Sportiva Armata avea mai multe sectii, dar din 1967, cand, "generatia de argint" a clubului a izbutit sa promoveze in Divizia A, numele ASA s-a identificat rareori cu sporturi precum haltere, judo sau volei, dealtfel nu mai putin generatoare de rezultate bune.
Din 1970 a inceput domnia ASA in fotbalul muresean si, multa vreme, in cel ardelean.
Cupa Balcanica, Cupa UEFA, locul II in Divizia A, victorii de pomina cu Steaua, Dinamo, Universitatea Craiova, norma de 4-5 goluri cu echipele din partea a doua a clasamentului, un stadion prea mic, plopi prea scunzi in spatele tribunelor si ispravi pe mai toate terenurile de fotbal din tara sunt lucrurile care din 1973 pana dupa 1980 au facut din Targu Mures un reper important pe harta fotbalului romanesc. Admiratie, teama si respect. Asta a impus ASA sub tutela unor oameni precum Florescu, Pintilie sau Cacovean.
Au urmat cativa ani caldicei, in care ASA a mai cochetat sporadic cu podiumul, dar mai degraba s-a strad
