Veniţi la putere in aceeaşi barcă, cei doi pleacă azi cu acelaşi avion. Gestul, căt se poate de normal, ni se pare o mare ştire de presă, după trei ani de anormalitate. Pentru că şi-a luat public rolul de jucător şi de actor politic principal, Traian Băsescu trebuie să-şi asume bilanţul celor 1.000 de zile de război politic. Mai are doi ani in care poate indrepta lucrurile. Nu-l critic in ziar şi la televizor pentru că mi-e antipatic. Dimpotrivă. Dar vreau soluţii pentru ţară, nu război.

Ieri s-au implinit trei ani de cănd Traian Băsescu a devenit preşedintele Romăniei. A căştigat pe sprint in turul doi, după o campanie foarte eficientă, plină de surprize, atacuri foarte dure şi lacrimi. Conştienţi că nu vor putea căştiga prezidenţialele cu Theodor Stolojan, portocaliii au pus la cale o rocadă cu Traian Băsescu. Mişcare genială, popor impresionat, vot obţinut. La instalarea sa in funcţie, noul şef al statului făcea afirmaţii generoase şi se declara garantul unei eficiente colaborări intre instituţiile statului. Entuziasmul acelor zile de schimbare a fost repede stins. Artizanul indubitabil al creării unei majorităţi parlamentare prin care Alianţa Dreptate şi Adevăr să poată guverna, preşedintele şi-a asumat şi rolul demolării acelei majorităţi.

Dornic de a obţine o majoritate doar cu parlamentarii Alianţei, şeful statului a declanşat o campanie furibundă impotriva PUR, devenit PC. Printr-un gest de inocenţă politică inexplicabilă, oamenii lui Voiculescu şi-au părăsit partenerii de stănga şi au virat dreapta. Amăgiţi de negocierile nocturne dintre George Copos şi Traian Băsescu, parlamentarii PUR au pus umărul pentru crearea unei noi majorităţi. Era insă doar o iluzie, o capcană intinsă de megastarul de la Cotroceni.

In foarte scurt timp, cel autointitulat preşedinte-jucător a stricat jocul, lovindu-şi in egală măs