Maica Tereza si indoielile ei
Revista "Time" a publicat un amplu articol, semnat de David van Biema, despre calvarul maicii Tereza, care a trait aproape 50 de ani fara sa simta prezenta lui Dumnezeu in viata sa. Aceasta marturisire a facut-o intr-o serie de scrisori (adresate confesorilor si superiorilor sai, pe o perioada de 66 de ani), publicate dupa moartea ei (impotriva vointei sale, care ceruse ca scrisorile respective sa fie distruse), in cartea, Mother Teresa: "Come Be My Ligh"t, scrisa si editata de reverendul Brian Kolodiejchuk.
"Autobiografie postuma"
Tereza din Calcutta, cunoscuta sub numele de Maica Tereza, era de origine albaneza si se numea Agnes Gonxha Bojaxhiu. Ea a intemeiat la Calcutta ordinul calugaresc "Misionarele caritatii" dedicat ingrijirii saracilor (mai cu seama a leprosilor si muribunzilor). Aceasta calugarita, vesnic cu zambetul pe buze, a fost framantata de intrebari si indoieli, dar si-a daruit, fara preget, viata lui Hristos. Cand s-a dus sa primeasca Premiul Nobel pentru Pace, in 11 decembrie 1979, "Era imbracata in sariul sau tivit cu albastru si incaltata cu sandale, in pofida faptului ca temperatura era sub zero grade". In cuvantul sau de acceptare a premiului, Tereza spunea, asa cum se asteptau toti de la ea: "Nu e destul pentru noi sa zicem «Il iubesc pe Dumnezeu, dar nu-mi iubesc aproapele"» intrucat murind pe cruce, Dumnezeu «s-a facut el insusi un flamand - un dezbracat - un (om) fara adapost» foamea lui Iisus, a spus ea, este ceea ce «trebuie sa o gasim voi si eu» si sa o alinam". A condamnat avortul si a deplans dependenta tinerilor, din vest, de droguri. Iar, in incheiere a sugerat ca apropierea Craciunului trebuie sa aminteasca omenirii "ca radierea bucuriei este o realitate" pentru ca Hristos este pretutindeni - Hristos este in inimile noastre, Hristos este in sarmanii pe care-i intalnim, Hristos
