- Editorial - nr. 244 / 13 Decembrie, 2007 Pentru a ne da drept altii decat ceea ce suntem in realitate si pentru a ne amagi ca nu parem de o factura atat de slaba ca alesii nostri, obisnuim, sa tragem o linie intre noi, cei multi, si clasa politica, pretinzand ca ei par a fi zamisliti dintr-o alta plamadeala, conchizand ca ei sunt rai, iar noi suntem buni, ca ei sunt smecheri, iar noi, fraieritii, ca ei sunt imbogatitii, iar noi, saracitii, ca ei sunt profitorii, iar noi, pacalitii etc. Din aceasta perspectiva lucrurile se potrivesc si sunt perfect valabile daca le luam de la coada la cap, in toate situatiile pana ajungem la "cine este bun si cine este rau". Aici se pare ca principiul segregationismului nu-si mai are rostul, deoarece refuzam sa credem ca in cazul celor cu functii si dregatorii, de la presedintele Romaniei la consilierul local, au functionat alte principii de selectie decat cele pe care le avem la indemana si le utilizam in mod curent, alegerile. Cu exceptia unor fraude nesemnificative, nimeni n-a intrat in Parlamentul Romaniei, n-a avut acces la fotoliul de presedinte al tarii etc., in alt mod decat prin vointa celor multi, a majoritatii. Cine sunt mai nou cei multi si care este acea majoritate este cu totul o alta poveste, care si ea se cere discutata. In Romania postdecembrista s-au derulat pana in prezent cinci runde de alegeri, timp in care aveam posibilitatea sa decantam, sa selectam si sa selectionam. In 2008 ne apropiem de cel de al saselea scrutin. Este vorba de alegerile din 1990, 1992, 1996, 2000, 2004, la care se adauga si turul doi pentru unele functii. Iata un sir apreciabil de exercitii democratice si de experiente electorale care ar fi trebuit sa asigure o selectare din ce in ce mai buna a clasei noastre politice, astfel incat la aceasta data sa dispunem de o formula serioasa si competenta de politicieni, ancorata adanc in realitatil