- Comentariu - nr. 244 / 13 Decembrie, 2007 Multi romani se intreaba, azi, de ce, dupa 17 ani de la Revolutie (sau ce o fi fost ea?!), sub aspect economic _ al cresterii nivelului de trai -, diferentele dintre romani si unguri, polonezi sau de alte nationalitati, in loc sa scada, cresc, se adancesc. Intrebarea ar putea fi retorica, daca nu am lua in calcul faptul ca, in toata aceasta perioada, cuvantul de ordine al politicienilor nostri a fost ezitarea. Dar nu "ezitarea" in a alege dintre a face bine si mai bine _ pentru interesul general -, ci preocuparea dintre a se imbogati (mult si repede) si a face "ceva" si pentru natiune! O dilema din care, din pacate, a invins prima alternativa. Asa se explica cum tari care nici macar nu existau in 1989 - precum cele baltice _ au ajuns la un nivel de trai mai ridicat, la integrarea mai rapida in NATO si UE, decat Romania. Si, cand nu ai ce oferi, concret, populatiei _ indreptatita sa aspire si ea la un trai mai decent -, ii oferi… spectacole mediatice. Azi, toate televiziunile si paginile ziarelor sunt pline de stiri din care aflam ca CNSAS (devenita, peste noapte, institutia nr. 1 a tarii) anunta noi dosare cu "nume surpriza" de politicieni _ informatori sau turnatori, ori de demnitari fosti ofiteri de securitate. Foarte bine, caci, desi mai tarziu decat in alte tari, trebuia, odata si odata, sa asistam si la asanarea clasei politice din Romania, la curatirea scenei politice (si nu numai) de javre si turnatori. Dar, numai cu asemenea "retete", populatia tot dezamagita va fi… Fapt este ca, dupa '89, pentru a distrage atentia romanilor, cei ajunsi (intamplator, cu dosare sau nu) in fruntea cascavalului, ne tot dadeau modele de societate, ba cea suedeza, ba cea chineza, ba cea din America Latina, dupa cum calatoreau conducatorii nostri. Acum, cand Basescu "e mai mare si mai tare", ne-a propus, ca model de politica si de viata,