Pentru că nu mai sunt terenuri pentru "fermele de vânt", marii jucători din industria eoliană se extind pe mare. Aglomeraţia umană de pe bătrânul continent şi dificultatea tot mai mare de Pentru că nu mai sunt terenuri pentru "fermele de vânt", marii jucători din industria eoliană se extind pe mare.
Aglomeraţia umană de pe bătrânul continent şi dificultatea tot mai mare de a găsi terenuri pentru turbinele eoliene determină guvernele europene să lanseze planuri care mizează pe forţa vântului maritim.
Mai bine de 19.000 de turbine de vânt îmbogăţesc peisajul rural al Germaniei, învârtindu-şi paletele cu graţie tăcută de-a lungul autostrăzilor şi la periferiile oraşelor. "Morile de vânt" generează 5% din necesarul de energie al Germaniei, cifră neegalată de vreo altă ţară din lume.
Planul ambiţios al germanilor de a atinge o cotă de 30% din energie din surse regenerabile până în anul 2020 a atras până acum investiţii masive în sistemul turbinelor de vânt. Bunăoară, cancelarul german Angela Merkel a aprobat săptămâna trecută un nou pachet de investiţii în energiile regenerabile în valoare de 3,3 miliarde de euro.
Avântul investitorilor întâmpină în ultima vreme un obstacol serios - lipsa spaţiului de extindere a turbinelor. Germania nu e singura ţară cu această problemă. "Nu a mai rămas prea mult loc liber. Nordul Europei este o peninsulă mică şi aglomerată", explică Steve Sawyer, secretar general al Consiliului Global de Energie Eoliană, care reprezintă industria turbinelor de vânt.
Pentru a-şi putea dezvolta industria eoliană, Germania lucrează în prezent la dezvoltarea unor situri de exploatare eoliană maritimă de mari proporţii la Marea Baltică şi în apele din nord. Dacă planul va avea succes, Germania anului 2030 va avea capacitatea de a-şi asigura o treime din energie din exploatările eoliene, adică mai mult decât cea obţi
