Inflatia este dominata de tirania statisticii. Atunci cand vorbim despre rata inflatiei, vorbim despre valori medii si despre un cos de produse reprezentativ pentru consumatori. Toate aceste lucriuri sunt dezirabile la nivel macroeconomic. La nivel individual, insa, valorile medii se dovedesc a fi diferite fata de realitate.
Astfel, diferenta dintre medie si situatia particulara este cel mai bine reprezentata de un exemplu care a ajuns deja sa se banalizeze: daca sotia mananca un pui, iar sotul mananca, intr-o saptamana, trei pui, familia respectiva a mancat in medie doi pui in acea saptamana. Situatia este reprezentatiiva pentru Romania, o tara in care disparitatile salariale si obiceiurile de consum raman inca extrem de diferite intre diverse regiuni si cu atat mai mult intre mediul urban si cel rural.
De exemplu, in mediul rural, autoconsumul, micul troc, slaba dezvoltare a serviciilor si un nivel modest al veniturilor fac ca inflatia sa fie net diferita de cea din zonele urbane si cu cu atat mai mult de inflatia din marile orase. Veniturile mici genereaza inflatie mica, pentru ca in acest caz, vorbim despre o piata atipica, una in care cererea este atat de redusa incat duce la micsorarea ofertei si implicit a preturilor.
Din acest punct de vedere, mediul rural romanesc este total atipic in comparatie cu cel european, acolo unde intre diferentele de dezvoltare dintre urban si rural nu sunt atat de pronuntate. Desigur, in ultimii ani, veniturile din mediul rural au mai capatat consistenta prin banii trimisi de romanii plecati la munca in strainatate.
Dar, cheltuirea acestor sume s-a facut cu precadere pe bunuri de folosinta indelungata si pentru materiale de constructii, categorii de produse care nu au o cota semnificativa in cosul de marfuri luat in calcul la stabilirea indicelui de crestere a preturilor. Asadar, guv